painkiller.ro :)
Joi, Noiembrie 27th, 2008Oameni buni, fete frumoase!
M-am mutat, definitiv si irevocabil, pe painkiller.ro. Unde va astept cu berea.
Sa auzim de bine.
Archive for the 'Personal' Dosar
De profundis XIX
Marţi, Mai 20th, 2008Va salut!
Suntem in campanie electorala nene, atatea promisiuni, insirate pe atatia pereti, nu am vazut de cand ma stiu. Io fac, io dreg, ajunge cu hotia… mai lipseste sa citesti pe vreun afis "dezbraca-te ca nu-ti fac nimic". respectiv "sigur ca te iubesc!"
Si, ma rog, idioteniile sunt convins ca le-ati remarcat cu totii, eu o sa zic doar doua vorbe despre cateva care sfideaza de-a binelea bunul simt, inteligenta si heterosexualitatea. Il avem, de exemplu, pe un nene care isi zice "tancul". Ce o fi facut el ca sa i se zica asa nu stiu, parca vad ca are un metru saptezeci si burtica. Ma rog, dreptul lui, mai aiurea e ca sloganul lui e "da-te cu tancul!" Si desi exista niste baieti care in mod sigur o sa se inscrie (eu nu ii judec), parca sunt tentat sa zic pas.
Colega de partid cu acest nene este "doamna de fier". Care se intampla sa fie exact porecla lui Margaret Thatcher. (Care nu stie cine e Margareta asta sa puna mana si sa imi faca un sandwich). E, io nu contest meritele de orice natura ale acestei doamne, dar e ca si cum un tiganus de pe maidan ar purta tricou cu Maradona. Ori realitatea e ca daca esti mai tuciuriu nu e suficient ca sa fii mare fotbalist. Pe de alta parte, noi urmarim cu totii eficienta, deci e normal sa profitam de locuri din astea comune. Asa ca ma astept sa vad afise electorale cu "Rocco Sifredi" si cu "primul om pe luna".
Boon. Ramanem in acelasi domeniu ca sa discutam despre un afis pe care l-am zarit in Ploiesti. Al unui nene de la PSD, daca nu ma insel. Nenea asta nici nu se mai chinuie cu promisiuni, zice direct: "voteaza pozitia 3!" Acuma, io nu m-am dat niciodata un expert in domeniu, da’ tot m-a pus pe ganduri chestia asta. Adica exista o ordine?! Io aplicam pozitiile asa, dupa, cum sa zic io, ureche, si in tot acest timp exista un plan bine stabilit? De aia nu m-o mai fi sunat Oana!
Acuma stau cu ochii in patru dupa toate panourile electorale, doar-doar ma dumireste vreunul unde e beleaua de punct G. Si ma astept, in acelasi timp, sa vad si altele pe aceeasi tema: "Votati candelabrul indian". "Meritati mai mult decat coruptia de pana acum. Votati felatia!" si, desigur, "Votati-ma si pe urma puneti-va capra".
Am fost la munte. Vreme superba cand ne-am dus, cand am ajuns, cand ne-am echipat. Dupa care a inceput ploaia, cu o grindina de imi zdranganea pe chelie. Vreme superba cand ne-am intors. In mod normal as fi extrem de frustrat, dar uite ca nu sunt. Pentru ca n-ai trait pana nu vezi un om asezat pe bordura, in chiloti, spalandu-se pe picioare cu apa plata. Si o masina de Bucuresti care se opreste si il intreaba pe zisul om cum se ajunge la Cota.
Am fost si la noul mall, ala din Baneasa. Prima impresie – ca e imens, probabil ca sa aiba toti burtosii aia spatiu. Serios, zici ca e conferinta bortosilor acolo. Mai era cate unul de care trebuia sa ma feresc, sa nu calce, naibii, pe mine. Pe urma, preturile. Acuma na, oameni suntem, daca vrem sa cumparam cot la cot cu bortosii, trebuie sa platim pretul. Dar ziua in care o sa dau pe un tricou mai mult decat pe o sticla de whiskey va fi una trista pentru omenire. Pentru ca inseamna ca m-am tampit si nu va mai delectez cu scrierile mele.
Am fost sa donez sange. Stiu, sunt un erou, primesc favoruri sexuale zilnic, intre 14 si 20, adresati-va la secretariat. Acuma, sa ma iertati daca par misogin, dar observatia e reala: din toti aia pe care ii intalnesti acolo, barbatii sunt relativ indiferenti, insa femeile te lauda, te bat pe umar si se bucura de parca l-au vazut pe Isus. Nu politicianul, zic de Isus ala original. Stiti ce cred io? Ca femeile astea sunt fericite ca ne curge si noua, in sfarsit, sange.
Am fost la botez. Unde, spre deosebire de nunta, toti invitatii vin cu copiii. Care, na, alearga, tipa, se tarasc pe jos, se tavalesc pe jos si, in general, te irita de iti sare basca. Stiti cu ce seamana asta? Cu lozurile alea pe care trebuie sa le razuiesti. Parca nu e de ajuns ca nu descoperi simbolurile castigatoare: Mai scrie si mare, sa vada toti orbii, NECASTIGATOR.
In plus, la urmatorul botez, daca imi mai ureaza cineva sa imi vina randul, o sa ii soptesc asa, conspirativ, la ureche "stii, de fapt asta de azi e al meu, da’ sa nu mai zici la nimeni".
Am fost in multe alte locuri, dar ideea asta o sa o incep altfel: am vorbit la telefon cu bunica mea, care este o doamna la care tin foarte mult. Si in incheiere mi-a zis asa: "Ai grija de mama, pup-o pe prietena ta si mangai-o pe Pisi". Daca nu v-ati prins, cititi chestia asta cu voce tare. Daca tot nu v-ati prins, aduceti-mi si o bere, ca sa alunece mai usor sandwichul.
Si ca tot veni vorba de prietena, sa vedeti dilema. Am zis io acum ceva timp niste chestii vizavi de femeile care refuza sa faca sex oral. Si m-am pomenit cu un val de simpatie si de compatimiri (dar, fir-ar a naibii, prea putine oferte!). E, intre altele ma caina verisoara mea, buna prietena cu prietena mea. Spuneti si voi, ce naiba trebuia sa ii spun? Io i-am zis ca e incredibil de cald pentru perioada asta, da’ ca se anunta o vara mai racoroasa.
Viata asta ne face sa uitam ce este cu adevarat important si sa ne cramponam de tot soiul de lucruri nesemnificative. Si uite asa, ni se pare ca am avut o zi proasta daca ne certam cu seful, cu iubita, cu administratorul, daca facem o pana sau daca citim pe net o poanta despre menstruatie. Astea sunt, toate, mofturi. Stiti cand ai o zi cu adevarat proasta? Cand iti dai seama, prea tarziu, ca ti-ai uitat cureaua acasa.
Continuam cu seria "Auzite la birou":
O colega, la telefon: "Nu, nu! Intrarea aia, pe la posta, nu pe la mine prin spate".
Si, in incheiere: printre multii mei fani nu se gaseste niciunul care sa lucreze la un dealer moto? Poate ii fac nitica publicitate, poate ii donez un rinichi, ne intelegem noi. Nu de alta, da’ daca tot li se zice motociclistilor donatori de organe, macar sa apuc si io sa cheltui din ele cat se poate.
Painkiller
De profundis XVIII
Luni, Aprilie 14th, 2008Jale tie, stirpe a lui Adam! Jale voua, pacatosi si imagini ale virtutii! Jale voua, celor blanzi si jale celor mandri! Jale tarfelor din lupanare si copilelor neprihanite! Jale pruncilor de-o primavara si jale unchiesilor cu plete sure! Jale cersetorilor si jale stapanilor de turme! Jale fiecarui suflet, caci pe pamant va pasi Fiara!
Vor veni trei valuri de smoala, asemeni celor trei barbii ale Fiarei! Vanatul va scapa, caci capcanele vor plezni precum copcile de pe burta Fiarei! Pescarii vor flamanzi si navoadele vor crapa intinse de pietre, ca panza de in pe coastele Fiarei! Apocalipsa vine si e vestita de chip cioplit dupa asemanarea Raului…
Ma rog, cu alte cuvinte (desi, recunoasteti, introducerea creeaza un suspans misto) vine peste noi sfarsitul lumii. Sfarsitul lumii in care bunul si frumosul mai insemnau ceva. Am vazut (jale!) intr-un magazin un manechin gras. Parol. Si acum sa ne gandim putin. Desi toata lumea le injura pe manechinele alea silfide, pentru ca le stirbesc respectul de sine femeilor obisnuite etc etc, ele aveau rolul foarte important de a inalta nitel stacheta. Adica bun, femeia de rand nu arata ca un manechin, dar totusi parca ar renunta la al cincilea profiterol ca sa ramana cat de cat zvelta. Femeia de rand nu va trai cu numai un bob de mazare pe zi, ca manechinul, dar, la naiba, cel putin va comanda o bautura dietetica dupa cei 5 hamburgeri! Intelegeti ce zic? Fotomodelele alea erau o minima forta motivatoare sau, daca nu impingeau in directia potrivita, cel putin o indicau asa, aproximativ. La fel si cu manechinele din vitrine. Daca vezi unul finut, te gandesti si tu ca poate nu e bine sa sari de suta, ca nu te mai incape haina aia misto.
Or, in momentul in care trantesti un manechin gras, adica nu ii mai arati consumatorului "incearca si tu, cat de cat, sa arati asa" ci ii arati "na, ba, haina pe masura ta si nu iti mai face probleme" intreaga lume se duce de rapa! In ritmul asta, pe cand o sa creasca baiatul lui Johnny in loc sa il duc LA femei o sa il duc intr-o plimbare scurta, de zece minute, IN JURUL unei femei!
Boooon. M-am usurat nitel. E interesant cum multe femei refuza sa faca sex oral pentru ca, vezi bine, e degradant. Ori asta e o idee gresita. Se inghesuie toate sa te mangaie si sa te pupe, de exemplu, pe cap. Dar in acelasi timp se inghesuie toate sa ne arate cu degetul (pe noi barbatii) ca nu gandim cu capul si ca un alt organ ia deciziile pentru noi. Pai hai sa adunam 1+1 si sa realizam ca atunci cand un barbat iti permite sa ii faci o felatie face, de fapt, gestul suprem de incredere!
Mai mult, tinand cont de cat de important e organul ala pentru noi, in mod normal toti barbatii si l-ar impodobi cu piercinguri, tatuaje si mai stiu eu ce. Motivul pentru care NU o facem este frica – ideea ca un strain va sta cu scula ta intr-o mana si un obiect ascutit in cealalta este mai mult decat putem suporta! Ori in momentul in care bagam organul intr-o gura sanatoasa, dotata cu 32 de dinti (8 incisivi, 4 canini si restul masele, ca nu stiu diferenta dintre ele) e ca si cum v-am asterne, cu o plecaciune, lumea intreaga la picioare.
Poate ca am mai atins, in treacat, subiectul casatoriei prin cate un text. Desigur, raman cel mai fervent aparator al liberului arbitru. Dar raman, in acelasi timp, la parerea ca daca te droghezi macar nu trebuie sa te culci in fiecare seara langa dealerul de heroina. In fine, ce voiam sa va spun e ca am auzit cea mai stranie argumentatie pentru casatorie. "Ma casatoresc pentru ca nu vreau sa mor singur". Ergo, printr-un dictionar obscur al limbii romane exista o definitie de genul:
SINGUR, singuri, adj., adv. I. Adj. 1. (Despre oameni) Linistiti, impacati cu ei insisi, relaxati; (despre situatii) care relaxeaza, care genereaza pace sufleteasca. II. Adv. 1. Nedureros, fara complicatii. 2. Îndată, imediat, deodată, brusc.
Booon. Si acum, fetelor, ca sa nu va las cu un gust amar, de misoginism (hahaha), sa devenim nitel intelectuali. Fara exagerari, desigur. Si atunci cum poti sa pari intelectual fara sa te dea cultura afara din casa? Filme, tata, filme. Sa bagam o cronica de film.
Rounders este doar aparent un film despre cartofori; in realitate este o metafora foarte complexa despre acea mana de actori standard care joaca in majoritatea scenelor din vietile noastre. Pentru cei care au vazut filmul, o sa detaliez nitel pe cine reprezinta fiecare personaj. Ceilalti, ce sa zic, dati o fuga la mall sau ceva de genul.
KGB (John Malkovich) este peste tot. E seful tau, tatal prietenei, soacra, amanta, dupa ce ii trece perioada aia de lapte si miere si incepe sa insiste cu divortul. Sunt regulile lui si, inevitabil, te bate. Parca nu ar fi destul, nici macar nu se bucura ca te bate – e asa, mai mult un fel de obligatie, fara pic de pasiune. Uneori atribui chestia asta prostiei, alteori rautatii. Uneori te gandesti ca poate nu a inteles, pur si simplu, visul american. Nu ai cum sa il bati, cel mult poti sa te strecori pe langa el…dupa care stai cu frica in san sa nu te intalnesti iar cu el. Iar lucrul cel mai enervant si mai deranjant dintre toate este ca in realitate nu vorbeste cu accentul ala rusesc idiot – nici macar nu poti sa razi de el pe tema asta.
Mike, Matt Damon – un personaj super tare, pacat ca nu este un personaj real. Ma rog, el este real, dar nu exista in plan fizic. Mike esti tu, de cate ori dai piept cu greul. Iti inchipui ca o sa depasesti greutatile, o sa iti iei doua slujbe si o sa muncesti si noaptea, o sa iti platesti datoriile si o sa fii liber. Nu o sa se intample. La urma-urmei, tu-ul asta imaginar este atat de lipsit de imaginatie incat si dupa ce scapa de probleme ramane in aceeasi cloaca de cartofori. Sau, ca sa intelegi mai bine, face exact ca tine – imediat ce ii trece mahmureala uita ca a jurat sa nu mai bea vreodata.
Jo (Gretchen Mol) este acea bomboana de fata pe care ne chinuim sa o gasim cu totii. Craci, buzunare adanci, iubire patimasa….si este cu totul si cu totul a ta, daca esti dispus sa faci cateva compromisuri. Stii tu, sa te piepteni cu carare pe stanga, sa incepi sa porti pulovere din tweed, sa urmaresti "Inima de tigan"* si sa raspunzi la numele Andrei. Ce daca te cheama Vasile.
Knish, Torturro adica, e mai periculos decat KGB. Adica, cel putin rusul te anunta care sunt regulile dupa care o sa pierzi. Knish e mai pervers, te ajuta, iti mai da un sfat, si in tot acest timp sta cu ochii dupa fundul tau. Presupun ca nici femeile nu sunt incantate sa profite un barbat trupeste de ele, dar baietii o sa fie de acord ca pentru noi perspectiva e mult mai infricosatoare. Ma rog, daca nu te prinzi care e miscarea in secunda in care individul te intampina in halat, probabil ca meriti ce o sa ti se intample.
Kenny (Ray Iannicelli) – asta e ca un fel de Knish, da’ nu il duce capul sa te ia pe ocolite asa ca nici nu incearca. Din cauza lui Kenny te duci la sala – mai bine sa fii pregatit.
Barbara (ceva actrita cu nume grecesc) – casca bine ochii la ea. Ai vazut cum ii ajuta pe baietii aia doi sa gaseasca musterii? Nu te asteptai sa tranteasca "25%" inainte sa il bage pe Mike in camera, este?
Petra - Petra este o gagica buna, cu cartile pe fata – iti zice niste reguli si printre ele, daca esti in stare, poti sa gasesti si nitica distractie. Si la urma-urmei, daca tot dai 25% macar sa ii dai pe ceva ce merita. Din nefericire are, si ea, accent rusesc – iar dupa experienta cu KGB treaba asta te lasa cu niste idei cu adevarat confuze.
In sfarsit, ideea asta parea mult mai amuzanta cand m-am apucat sa scriu. Se pare ca, la fel ca in orice alta situatie, daca incepi sa te gandesti serios la realitate ti se cam duc la fund corabiile. Si spun asta in sens complet heterosexual, in sensul ca te demoralizezi. Ma rog, sa incheiem cu Worm. Baiatul asta, jucat de Norton, traieste viata. Nu in sensul acela laudativ, ci la modul real. Viata lui Worm e plina de bucurii marunte; mai ciordeste de aici, mai ia bataie acolo, mai pacaleste niste studenti plini de bani, mai face cateva luni de puscarie – treaba e ca e baiat destept, se concentreaza pe partile bune (uite ce tatuaj misto si-a facut in puscarie) (inclusiv pe partile bune ale Petrei) si se ia la tranta cu problemele doar pe masura ce ele apar.
Si daca aveti de gand sa va plangeti in legatura cu filmul pe care l-am comentat aici intr-un mod atat de fermecator, ganditi-va ca se putea si mai rau. Sa vedeti cand ma apuc sa comentez despre adevarurile universale care transpar din "Anal Angels on High Heels"….
Painkiller
_________________________________________
* Care e faza cu "Inima de tigan"? De ce ei au voie sa foloseasca termenul asta, in timp ce io trebuie sa le zic "romi"? Astept voluntari cu experienta juridica (si niste bani ar fi bineveniti, ca io trebuie sa imi iau motor, nu am bani de dat pe prostii) ca sa dam in judecata CNAul pentru ca a permis difuzarea acestui serial. Vorbesc serios, mi s-a refuzat ceva pe baza unei discriminari.
In plus, au intinat ideea de rom. Romul era unul dintre cele mai minunate lucruri, inainte sa il asocieze lumea cu magraonii.
Si ca sa fim pregatiti pentru cazul in care actiunea esueaza, o sa avem si un plan B: filmam un serial "Inima de cioara". Va fi filmat in principalele autobuze si troleibuze din Bucuresti, iar inima ciorii se va afla in buzunar. In buzunarul altui calator, ca sa fiu mai exact.
De profundis XVII
Miercuri, Aprilie 2nd, 2008Salutare salutare,
Nu ne-am mai auzit de mult timp pentru ca m-am cufundat, plin de voluptate, in munca. Hehe, bineinteles, poanta de 1 aprilie.
Sa nu mai zabovim:
Un nene al carui nume nu mi-l mai amintesc definea, la un moment dat, arta scrisului ca pe talentul de a plamadi in mintea cititorului imagini cat mai veridice si mai apropiate de experienta reala. Daca mai traia in zilele noastre, acest nene necunoscut l-ar fi oferit ca exemplu pe negrul cantaret Timbaland. Care zice, intr-una din melodiile lui, "bounce like your ass has the hick-ups". Adica, pentru neanglofonii din public, un fel de "salta ca si cum fundul tau ar sughita". Daca nici asta nu este o expresie elocventa, nu stiu ce altceva e.
Din seria "intamplate la birou" avem o colaboratoare care a trimis un mail de "la revedere" tuturor contactelor ei. Dupa sablonul cunoscut, multumea pentru colaborare, experienta etc.; partea interesanta a fost cea cu informatiile de contact – a lasat un numar de telefon, un mail si un ID de Yahoo Messenger.
Sincer, ma simt mandru in clipe din astea, cand simt ca sunt martor la evenimente care vor influenta decisiv viitorul. Domnisoara asta e, clar, un deschizator de drum intr-o noua epoca a relatiilor de munca. Pe viitor, la plecarea dintr-o firma colega te va invita sa afli ce mai face de pe pagina ei de pe Hi5; in semnaturile corporate se vor strecura invitatii la vot pe www.hotornot.com, iar in mailurile de concediere veti citi, bineinteles, plzdiekthxbye.
Tot in sfera asta, mi s-a parut mereu interesant cum tuturor celor din productie le place sa foloseasca termenul neutralizare. Nu demontezi sau golesti un panou, il neutralizezi. Nu inlaturi un marcaj, ci il neutralizezi. Si, ma rog, asa mai departe. Astept momentul potrivit, in care sa ma aflu in mijlocul vreunei piete (sau, poate, la cinematograf) si sa sun la unul din colaboratori. "Salut, eu sunt. Stii chestia aia de care am vorbit…zi-mi, l-ai neutralizat? Ok, ai termen doua zile. Poimaine trebuie sa inceteze sa existe".
Am tot vrut sa va previn: din motive obiective, acum ceva timp mi-am ras ciocul. Ceea ce inseamna ca am fost, o vreme, doar tipul inalt, destept si ras in cap. De aceea, domnisoarele care s-au indragostit de un nene cu caracteristicile mele dar care, totusi, nu se potrivea pentru ca nu avea cioc – puteti rasufla linistite.
Cu ocazia asta, insa, mi-am dat seama ca oamenii din jurul nostru au niste relatii extrem de bolnave. Acuma, nu fac io pe lupul moralist, dar ceva nu e in regula: cand m-au vazut fara cioc majoritatea m-a intrebat daca m-a pus prietena sa il tund. Ma rog, odata trecuta surpriza, voi face tot posibilul sa ma integrez in acest nou si ciudat tipar comportamental. De aceea, cand o sa vad un coleg cu piciorul in gips o sa il intreb daca s-a certat cu nevasta? Daca apare vreo colega cu mana rupta o sa o intreb "ce-ai patit, n-ai vrut sa speli vasele?".
Si mai dramatic, m-am apucat de renovat. Iar lumea cand a auzit a facut gura pana la urechi si a decis "aha, deci sa strang bani de nunta!" Cu varianta si mai trista, daca asa ceva e posibil, "aha, deci ti-ai bagat in sfarsit mintile in cap si te asezi la casa ta!". De-abia astept sa vad vreun cetatean ca bate covorul in spatele blocului. O sa ma duc intins la el sa il felicit "bravo coane, ai gagica noua!"
Cred ca o vreme de genul asteia din ultima perioada este felul in care Dumnezeu te mangaie pe cap si iti zice "bravo, ai fost un om bun". Dupa rabufnirea aia primavaratica, sexul frumos (femeile) s-a echipat in haine subtiri, iar cu frigul de acum e ca si cum cineva ar fi rasturnat un butoi cu sfarcuri intarite peste frumoasa noastra patrie. Cornul Abundentei? Cui ii trebuie, cand ai asa ceva?
A murit Sabin Balasa. Nu stiu mare lucru despre el ca om; ca pictor a reprezentat, indiferent de gusturi, un personaj important in artele plastice din Romania. Ma rog, chestia e ca acum ar vrea unii sa il ingroape in Moldova. Acu’ serios, cum mai are cineva chef de bocit cand stie ca, undeva, niste moldoveni se cearta cu niste olteni pe un mort?
Personal, mi-am dat seama ca imi e indiferent unde il ingroapa. Adica, ma preocupa mai mult ce naste Moldova si trimite incoace, decat ce ia de la noi si baga in pamant.
Am tot facut, de o vreme, poze cu chestii de pe strada. Intre ele, diverse poze cu diversi indivizi care parcau in diverse feluri fistichii. Aveam de gand sa le pun aici, poate mai rade lumea de cate un dobitoc, insa mi-am dat seama ca n-ar fi impresionat pe nimeni. Cea naiba, m-am plictisit chiar eu, cat m-am uitat la ele; deja e un alt fapt divers. Asa ca pe viitor o sa pun poze cu prostii care parcheaza corect.
Cu ocazia summit-ului s-a circulat exceptional. Lui Bush i-a placut inghetata romaneasca. Ergo, trebuie sa stimulam productia de inghetata (romaneasca, hehe), pentru a ne putea bucura de un trafic mai acatari. Planul B, in cazul in care inghetata nu functioneaza, este sa atragem un fost presedinte american, poate inchid astia macar 2-3 intersectii. De aceea, propun sa punem pe picioare si industria de trabucuri.
Cica mai nou, ca sa beneficiezi de indulgentele specifice religiei tale (zile libere de sarbatori etc.) trebuie sa prezinti o dovada care sa ateste apartenenta ta la ritul cutare. Din treaba asta cel mai bine ies evreii, ca nu mai trebuie sa se complice cu hartogaraia.
Publicitatea, am tras io concluzia, este cam cum trebuie sa fie cele 72 de hurii din raiul mahomedanilor. Pururea virgine, permanenta desfatare si asa mai departe. Cu alte cuvinte, tu stii despre ce e vorba si cam cum functioneaza lucrurile, dar de fiecare data e altfel, apare ceva nou.
Desfatarea, in cazul despre care va vorbesc, are legatura cu fundul. Ho, baieti, la loc comanda, nu va repeziti! (desigur, nu ca v-as judeca). Pe niste situri exista un banner care face reclama la o clinica de tratare a hemoroizilor. Nu e ceva nou, o firma le vorbeste despre vindecarea durerilor in fund soferilor care amortesc, zilnic, in intersectia Victoriei/Kogalniceanu. Noutatea cu acest banner este ca are pe el poza doctorului cutare, specialist in tratarea hemoroizilor. Va dati seama cat de mult isi iubeste munca omul acesta? Infrunta ridicolul si ironiile cunoscutilor de dragul medicinei. Mai mult, risca sa ii fie asociata figura, pentru vecie, cu hemoroizii.
Imi inchipui ca o scena de genul celei de mai jos este relativ obisnuita:
Cetatean: Stiti, figura dumneavoastra mi se pare cunoscuta…
Medic: Mi se intampla frecvent, chipul meu apare intr-o reclama.
Cetatean: Serios? La ce anume?
Medic: Pai, la servicii medicale.
Cetatean: A, un doctor! Pai poate de aia ca cunosc, poate ca m-ati tratat vreodata!
Medic: Exclus. Daca va tratam nu aveati cum sa va amintiti chipul meu.
A, inca ceva: v-am zis ca zugravesc. Daca ne intalnim cumva si remarcati oaresce nuante colilii, nu n-am insurat si nevasta nu mi-a scos peri albi. E var.
Painkiller
De profundis XVII
Miercuri, Aprilie 2nd, 2008Salutare salutare,
Nu ne-am mai auzit de mult timp pentru ca m-am cufundat, plin de voluptate, in munca. Hehe, bineinteles, poanta de 1 aprilie.
Sa nu mai zabovim:
Un nene al carui nume nu mi-l mai amintesc definea, la un moment dat, arta scrisului ca pe talentul de a plamadi in mintea cititorului imagini cat mai veridice si mai apropiate de experienta reala. Daca mai traia in zilele noastre, acest nene necunoscut l-ar fi oferit ca exemplu pe negrul cantaret Timbaland. Care zice, intr-una din melodiile lui, "bounce like your ass has the hick-ups". Adica, pentru neanglofonii din public, un fel de "salta ca si cum fundul tau ar sughita". Daca nici asta nu este o expresie elocventa, nu stiu ce altceva e.
Din seria "intamplate la birou" avem o colaboratoare care a trimis un mail de "la revedere" tuturor contactelor ei. Dupa sablonul cunoscut, multumea pentru colaborare, experienta etc.; partea interesanta a fost cea cu informatiile de contact – a lasat un numar de telefon, un mail si un ID de Yahoo Messenger.
Sincer, ma simt mandru in clipe din astea, cand simt ca sunt martor la evenimente care vor influenta decisiv viitorul. Domnisoara asta e, clar, un deschizator de drum intr-o noua epoca a relatiilor de munca. Pe viitor, la plecarea dintr-o firma colega te va invita sa afli ce mai face de pe pagina ei de pe Hi5; in semnaturile corporate se vor strecura invitatii la vot pe www.hotornot.com, iar in mailurile de concediere veti citi, bineinteles, plzdiekthxbye.
Tot in sfera asta, mi s-a parut mereu interesant cum tuturor celor din productie le place sa foloseasca termenul neutralizare. Nu demontezi sau golesti un panou, il neutralizezi. Nu inlaturi un marcaj, ci il neutralizezi. Si, ma rog, asa mai departe. Astept momentul potrivit, in care sa ma aflu in mijlocul vreunei piete (sau, poate, la cinematograf) si sa sun la unul din colaboratori. "Salut, eu sunt. Stii chestia aia de care am vorbit…zi-mi, l-ai neutralizat? Ok, ai termen doua zile. Poimaine trebuie sa inceteze sa existe".
Am tot vrut sa va previn: din motive obiective, acum ceva timp mi-am ras ciocul. Ceea ce inseamna ca am fost, o vreme, doar tipul inalt, destept si ras in cap. De aceea, domnisoarele care s-au indragostit de un nene cu caracteristicile mele dar care, totusi, nu se potrivea pentru ca nu avea cioc – puteti rasufla linistite.
Cu ocazia asta, insa, mi-am dat seama ca oamenii din jurul nostru au niste relatii extrem de bolnave. Acuma, nu fac io pe lupul moralist, dar ceva nu e in regula: cand m-au vazut fara cioc majoritatea m-a intrebat daca m-a pus prietena sa il tund. Ma rog, odata trecuta surpriza, voi face tot posibilul sa ma integrez in acest nou si ciudat tipar comportamental. De aceea, cand o sa vad un coleg cu piciorul in gips o sa il intreb daca s-a certat cu nevasta? Daca apare vreo colega cu mana rupta o sa o intreb "ce-ai patit, n-ai vrut sa speli vasele?".
Si mai dramatic, m-am apucat de renovat. Iar lumea cand a auzit a facut gura pana la urechi si a decis "aha, deci sa strang bani de nunta!" Cu varianta si mai trista, daca asa ceva e posibil, "aha, deci ti-ai bagat in sfarsit mintile in cap si te asezi la casa ta!". De-abia astept sa vad vreun cetatean ca bate covorul in spatele blocului. O sa ma duc intins la el sa il felicit "bravo coane, ai gagica noua!"
Cred ca o vreme de genul asteia din ultima perioada este felul in care Dumnezeu te mangaie pe cap si iti zice "bravo, ai fost un om bun". Dupa rabufnirea aia primavaratica, sexul frumos (femeile) s-a echipat in haine subtiri, iar cu frigul de acum e ca si cum cineva ar fi rasturnat un butoi cu sfarcuri intarite peste frumoasa noastra patrie. Cornul Abundentei? Cui ii trebuie, cand ai asa ceva?
A murit Sabin Balasa. Nu stiu mare lucru despre el ca om; ca pictor a reprezentat, indiferent de gusturi, un personaj important in artele plastice din Romania. Ma rog, chestia e ca acum ar vrea unii sa il ingroape in Moldova. Acu’ serios, cum mai are cineva chef de bocit cand stie ca, undeva, niste moldoveni se cearta cu niste olteni pe un mort?
Personal, mi-am dat seama ca imi e indiferent unde il ingroapa. Adica, ma preocupa mai mult ce naste Moldova si trimite incoace, decat ce ia de la noi si baga in pamant.
Am tot facut, de o vreme, poze cu chestii de pe strada. Intre ele, diverse poze cu diversi indivizi care parcau in diverse feluri fistichii. Aveam de gand sa le pun aici, poate mai rade lumea de cate un dobitoc, insa mi-am dat seama ca n-ar fi impresionat pe nimeni. Cea naiba, m-am plictisit chiar eu, cat m-am uitat la ele; deja e un alt fapt divers. Asa ca pe viitor o sa pun poze cu prostii care parcheaza corect.
Cu ocazia summit-ului s-a circulat exceptional. Lui Bush i-a placut inghetata romaneasca. Ergo, trebuie sa stimulam productia de inghetata (romaneasca, hehe), pentru a ne putea bucura de un trafic mai acatari. Planul B, in cazul in care inghetata nu functioneaza, este sa atragem un fost presedinte american, poate inchid astia macar 2-3 intersectii. De aceea, propun sa punem pe picioare si industria de trabucuri.
Cica mai nou, ca sa beneficiezi de indulgentele specifice religiei tale (zile libere de sarbatori etc.) trebuie sa prezinti o dovada care sa ateste apartenenta ta la ritul cutare. Din treaba asta cel mai bine ies evreii, ca nu mai trebuie sa se complice cu hartogaraia.
Publicitatea, am tras io concluzia, este cam cum trebuie sa fie cele 72 de hurii din raiul mahomedanilor. Pururea virgine, permanenta desfatare si asa mai departe. Cu alte cuvinte, tu stii despre ce e vorba si cam cum functioneaza lucrurile, dar de fiecare data e altfel, apare ceva nou.
Desfatarea, in cazul despre care va vorbesc, are legatura cu fundul. Ho, baieti, la loc comanda, nu va repeziti! (desigur, nu ca v-as judeca). Pe niste situri exista un banner care face reclama la o clinica de tratare a hemoroizilor. Nu e ceva nou, o firma le vorbeste despre vindecarea durerilor in fund soferilor care amortesc, zilnic, in intersectia Victoriei/Kogalniceanu. Noutatea cu acest banner este ca are pe el poza doctorului cutare, specialist in tratarea hemoroizilor. Va dati seama cat de mult isi iubeste munca omul acesta? Infrunta ridicolul si ironiile cunoscutilor de dragul medicinei. Mai mult, risca sa ii fie asociata figura, pentru vecie, cu hemoroizii.
Imi inchipui ca o scena de genul celei de mai jos este relativ obisnuita:
Cetatean: Stiti, figura dumneavoastra mi se pare cunoscuta…
Medic: Mi se intampla frecvent, chipul meu apare intr-o reclama.
Cetatean: Serios? La ce anume?
Medic: Pai, la servicii medicale.
Cetatean: A, un doctor! Pai poate de aia ca cunosc, poate ca m-ati tratat vreodata!
Medic: Exclus. Daca va tratam nu aveati cum sa va amintiti chipul meu.
A, inca ceva: v-am zis ca zugravesc. Daca ne intalnim cumva si remarcati oaresce nuante colilii, nu n-am insurat si nevasta nu mi-a scos peri albi. E var.
Painkiller
De profundis XV
Miercuri, Martie 5th, 2008Buna ziua!
Toata lumea bine, sanatoasa? Perfect.
Atunci poate o sa imi explice cineva de ce avem atat de multe farmacii. Serios, care-i faza cu atatea farmacii? Cred ca nu exista in minunatia asta de oras un cvartal (block, pentru anglofoni) care sa nu aiba macar o farmacie. Nu ma intelegeti gresit, data fiind porecla mea mi-e greu sa am ceva impotriva farmaciilor, dar totusi, nu e nitel cam mult? Tot spatiul ala nu putea fi folosit pentru ceva mai util, cum ar fi cluburi de strip-tease, carciumi, magazine de bauturi, gradinite?
Si la urma-urmei, ce vand toate farmaciile astea?
Prezervative nu, e clar, la cati plozi au aparut pe-aicea.
Pastile contra durerilor de cap? Nici. Anul trecut n-a pus nicio migrena piciorul in orasul asta. N-or fi toti copiii aia rezultatul violurilor.
Laxative nici atat, ca s-au inmultit oamenii constipati de n-ai loc sa misti de ei.
Alte pilule si potiuni nu, ca doar n-o s-i lasam pe pensionari sa traiasca asa, la nesfarsit.
Poate picaturi de nas, ca a ajuns Olinth-ul un accesoriu obligatoriu, mai ceva ca lantul cu cruciulita in anii ‘90. Ca sa poti sa respiri usor…de sus.
Si atunci revin: nu mai bine o gradinita, pentru binele generatiei viitoare de romani? Si cate un magazin de dulciuri, pentru placerea generatiei actuale?
Vorbind de farmacii si medicamente, va anunt ca a aparut Coldrex Junior. Despre care ditamai panoul spune ca este NUMAI PENTRU COPII. Ce e cu impertinenta asta? Adica toata copilaria mi s-au refuzat tot soiul de chestii pentru oameni mari, iar acum ca am crescut s-a apucat lumea sa faca lucruri numai pentru copii? Mie nu imi interzice nimeni nimic! Maine ma duc in prima farmacie (am 2 la 3 minute, poate merg la amandoua ca e greu de zis care e prima), cer un Coldrex Junior si il inghit acolo, sub nasul farmacistei!
Ca scurta observatie, in week-endul trecut, cand eu am fost prins in Bucuresti, televiziunile au dat ditamai montajele de stiri despre faptul ca vremea e frumoasa si ca lumea merge la munte. Trecand peste marlania de a-mi pune sare pe rana, tot nu pot sa nu ma intreb: chiar nu s-a gasit, dom’ne, niciun criminal sau violator de babe in toata tara?!
As vrea sa transmit desteptilor din toata tara ca tenisilor li se spune tenisi, nu tenesi. Ca sunt pantofi de tenis, nu de alta. Iar tenisul se cheama, nu-i asa, tenis, nu tenes. Oameni suntem, ce naiba, daca tot vrem sa lasam impresia de inteligenta, macar sa o facem sa dureze cat de cat!
Apropo de destepti, deja nu mai tine doar de folclorul informaticienilor toata pleiada de istorisiri despre natarai care s-au plans de te miri ce, in loc sa apese pe butonul monitorului, sa bage un cablu in priza sau o mufa la locul ei. Ei bine, informatii de ultima ora sugereaza ca, de fapt, verificarea cablurilor nu are nicio legatura directa cu coeficientul de inteligenta. Studii de caz releva ca se poate intampla ca un tanar inalt, atragator, simpatic si altminteri destept sa stea ca nataraul fara sa ii dea prin cap sa verifice o mufa slabita. As vrea, de asemenea, sa le transmit tehnicienilor ca de tanarul ala e varul meu. M-a rugat omul, saracu’, sa merg la el acasa ca sa intampin echipa de interventie pentru ca el avea treaba. Da, il cheama exact ca pe mine. Se pare ca cineva a facut, demult, o gluma, si pe toate biletele din caciula era scris acelasi nume.
Fara niciun fel de legatura cu inteligenta pusa in discutie mai sus, am o intrebare vizavi de provincialii care vin in Bucuresti. Nu vreau sa discut absolut niciun fel de aspect; vreau doar sa stiu: cum te simti cand te muti din provincie in Bucuresti, dupa care suni acasa sa te plangi ca e aglomerat si ca sunt multi tarani?
Dacia are o noua sigla. Cautati pe net. E, noua sigla este un exemplu foarte bun pentru ideile entuziaste ale romanilor si punerea dezastruoasa in practica. Oamenii au facut, saracii un deschizator de sticle, ca era pacat sa faca doar un element decorativ, fara nicio utilitate. Intentie buna, pacat ca romanii beau la PET.*
Ah, era sa uit, a fost Sfantul Valentin. Care este sarbatoarea nationala a vaicarelilor. (N-am zis ca e numai la romani. O fi sarbatoare nationala si in alte tari.) De Sfantul Valentin toata lumea se vaita:
Fetele fara iubit/sot se vaita ca nu au iubit/sot. Abureala, se vaita ca nu le da nimeni cadou.
Fetele cu iubit care nu le face cadou se vaita ca iubitul nu le face cadou.
Fetele cu iubit care le face cadou se vaita ca iubitul le face cadou numai in ocazii din astea. Porcule, o faci doar din obligatie, de fapt nici nu-ti pasa de sentimentele mele!
Baietii fara iubita se vaita ca baietii cu iubita stau cu iubita, deci ca trebuie sa bea singuri. Cu un eventual bonus: dupa ce ca trebuie sa bea singuri, nu reusesc sa faca nici rezervari, ca totul e ultra-plin si ultra-rezervat.
Baietii cu iubita care iau cadou se vaita ca au dat o caciula de bani pe cadou. Plus eventuale comentarii vizavi de recompensa.
Baietii cu iubita care nu iau cadou se vaita ca uite, relatia e compromisa din cauza unui obicei idiot. Conteaza sentimentul, de ce tre’ sa cumpere inimioare din plus?
Vanzatorii de cadouri se vaita ca tinerii nu mai sunt la fel de sentimentali.
Preotii se vaita ca s-a pierdut semnificatia religioasa.
Parintii se vaita dupa fecioria fetelor. Hahaha, ce naivi.
Traditionalistii se vaita ca nu se mai sarbatoreste Dragobetele.
Provincialii se vaita ca Bucurestiul e aglomerat.
Babuta de pe palierul meu se vaita ca e pensia mica.
Ca sa fiu in ton cu lumea voiam sa ma vait si eu ca nu se mai incalzeste odata, sa iesim cu rolele. Dar na, pana m-am invrednicit sa scriu textul asta a venit primavara. Promit sa ma vait de Ziua Armatei.
Stiti cum e cand stai de vorba cu cineva si, dintr-o data, incepi sa te intrebi cam ce e in mintea interlocutorului? Ei bine, din fericire nu e intotdeauna nevoie sa te intrebi. De exemplu, atunci cand interlocutorul pomeneste despre o strada stramta.
In continuare, noi episoade din indragita serie:
Auzit la birou
Din categoria "sa fim bine intelesi!" avem un grafician amator. "Daca dublez spatiul dintre sigle, se va mari distanta!"
Din categoria "sunteti invitatii mei!" avem, exact, o invitatie. Pe fata careia (fata e partea aia a foii la care te uiti tu cand o scoti din plic) scrie fara echivoc "Va rugam confirmati participarea la Ancuta Anton". Ma rog, dupa ce scoti invitatia si incepi sa o invarti pe toate partile mai afli diverse informatii, dar nu ce te intereseaza: sunt multi invitati? Se sta la coada? Lume curata? Etc.. Numele este, desigur, fictiv. Si chiar de n-ar fi, io zic sa va pastrati calmul: invitatia a fost trimisa acum doua saptamani. Or fi fost multe matinee de atunci.
Ma bate gandul sa propun shimbarea frazei reprezentative a unui realizator TV cu mare priza la public. Ma rog, pentru segmentul orar respectiv. Deci:
Astia traiesc in Romania…si asta imi ocupa tot timpul.
Painkiller
_______________________________________________
* Un simt al onoarei cu totul nelalocul lui ma obliga sa precizez ca aceasta comparatie a fost facuta, initial, de o colega. Dar numai pentru ca a vazut prima pozele. Sa fim seriosi, are cineva un dubiu ca eu pot sa fac o corelatie intre orice fel de obiect si alcool?
It’s all downhill from here
Sâmbătă, Februarie 9th, 2008Va salut din nou!
Sper ca v-ati distrat de cand nu ne-am mai auzit. Indiferent pe seama cui.
In ceea ce ma priveste, unul din high-light-urile din ultima vreme a fost faptul ca saptamana trecuta am fost la snowboard. Pentru prima oara. Foarte, foarte misto! Sa intram nitel in detalii.
Pai in primul rand, prima experienta la snowboard seamana, nitel, cu adolescenta. De exemplu, la un moment dat iti dai seama, ca adolescent, ca femeile sunt foarte misto si ca vrei si tu…cel putin una. In cazul snowboard-ului iti dai seama ca e foarte misto sa faci fente pe partie si ca vrei si tu sa faci…cel putin una. (nota bene: la "fente" includem, aici, si mersul pana jos fara cazaturi.) Ca adolescent, urmeaza revelatia ca treaba cu femeile este foarte complicata, ca necesita mult efort si ca nu o sa intelegi niciodata pe deplin tot ce se intampla. La snowboard la fel, iti dai mai intai seama ca este mult mai greu decat pare si ai mereu senzatia ca iti scapa ceva.
Am pelcat impreuna cu 3 amici care, trebuie sa o spun, au aratat o rabdare de fier asteptand in permanenta sa ma culeg de pe jos si sa mai cobor cateva zeci de metri. Initial m-a inundat recunostinta, "uite, dom’ne, ce baieti grozavi, cum stau ei si ma asteapta". incet-incet mi-am dat seama ca, de fapt, ei sunt cei care ar trebui sa imi fie recunoscatori. Sunt convins ca niciunul dintre ei nu s-a distrat asa bine de foarte, foarte multa vreme.
Doare. Am cazut din toate pozitiile, in toate pozitiile. Am alunecat. M-am rostogolit. Am cazut topaind spre vale. M-am infipt in zapada. Cel mai tare m-a durut, bineinteles, amorul-propriu. Priveam snowboard-ul ca pe o alternativa la viata de oras, intre patru pereti si un numar variabil de sticle. De ce sa te inchizi in carciumi cand poti sa te distrezi in aer liber? si alte porcarii din astea optimiste. Ei bine, e mai nasol decat betiile prin spelunci ordinare. Care e cel mai rau lucru care se poate intampla intr-o carciuma? Pai te imbeti, faci scandal, iese cu bataie, pleci batut. Ceea ce nu e chiar asa rau. Pentru ca ceilalti sunt si ei beti, deci nu te bat prea tare; nici nu se apara prea bine, ceea ce inseamna ca mai strecori si tu un pumn, doi de bun-simt; daca esti beat a doua zi iti vei aminti ca te-ai luptat ca un leu-paraleu si, mai ales, iti vei spune "norocul lor ca eram beat, ca daca eram treaz praf ii faceam". La snowboard? Pai e ca si cum te-ai plimba intr-o noapte prin minim zece carciumi, ai isca batai si le-ai pierde pe toate….toate astea fiind perfect treaz. Nu tu anestezie, nu tu memorie selectiva, nu tu scuza pentru slabele performante, nu nimic. Doar durerea.
Snowboardul este la moda. Stiam asta. Nu de asta m-am dus, bineinteles; asta ar fi fost un fel de bonus. Adica eu ma dau si ma simt bine; daca se intampla sa se indragosteasca vreo turista de mine, norocul ei. Ce sa zic, am fost naiv. La una din urcari am vazut o gasca cu echipamente profi, drept pentru care m-am gandit ca invat si eu ceva de la ei. Oamenii si-au strans legaturile in 30 de secunde, eu mi-am tinut rasuflarea…si apoi au inceput adevaratele pregatiri. Aranjat caciula cu cozoroc peste zulufi (caciula aia asa trebuie sa arate, nu e defect din fabrica). Aranjat ochelarii de soare (ceata era numai in varful muntelui). Aranjat din nou caciula. Aranjat fularul. Aranjat cracii pantalonului, unul in gheata altul pe dinafara. Nu e bine, trebuia invers - aranjat din nou, scos un crac din gheata si bagat celalalt crac. In cealalta gheata. Pe urma nu mai stiu ce s-a intamplat, ca a luat-o placa mea la vale si eu eram pe ea. Pot sa spun un singur lucru – ma bucur ca ma doare fundul numai din cauza cazaturilor. De asemenea, e ceva suspect cu ceara pe care o carau toti dupa ei. Toata ziua nu am vazut pe nimeni care sa dea cu ceara pe placa.
Unul din amicii cu care am fost, care s-a dat pe skiuri (foarte bine), m-a anuntat ca dupa ce m-a vazut are de gand sa se dea si el cu placa, la tura urmatoare. Nu imi explic de ce. Dar ce sa zic, daca trebuie sa isi rupa si capra vecinului piciorul, asta e.
Per total, pe durata intregii zile au fost si tehnici pe care am reusit sa le pun in aplicare. Din momentul in care ma urcam in telegondola si pana la coborare mi-au iesit impecabil toate manevrele.
Nu am poze, in principal pentru ca atunci cand razi de te spargi tinzi sa uiti de aparatul de fotografiat. Dar, in scopuri ilustrative, iata o poza elocventa pentru ziua mea la snowboard:
Saptamana viitoare merg din nou.
Boooooon. Ce alte chestii s-au mai intamplat?
Pai, de exemplu, am avut o revelatie. Cand o sa trebuiasca sa ma duc pe la doctori (cat mai tarziu, sper eu, desi snowboardul asta e posibil sa imi dea programul peste cap), o sa fiu tratat de studentele pe care le agatam prin carciumi. Intr-un plan mai larg, cand o sa interactionez cu oameni ale caror expertiza si profesionalism o sa fie deosebit de importante, ma rog, nu o sa iasa bine. Cand o sa ma duc la medic o sa ma intalnesc cu fatuca aia care a plecat cu mine la munte in sesiune, ca "oricum, daca n-ai restanta, n-ai prestanta". Cand o sa apelez la un economist (nu stiu cat timp o sa mai pot sa imi gestionez singur tot banetul asta), o sa dau peste tipa aia care iesea in fiecare seara in carciumile din Regie. Daca o sa ma judec vreodata cu statul, procuror (sau, doamne-fereste, judecator) o sa fie grasa aia de colega a Marianei, care, a naibii, nu se dadea scoasa din camera nici momita cu hamburgeri. Pensia o sa mi-o calculeze rusoaica aia care bea vodka mai repede decat beau io apa. O sa avem avocate cu tatuaje deasupra fundului si inspectori de asigurari cu piercing in limba.
Singura chestie buna din toata afacerea asta e ca daca dau peste vreo cunoscuta in spital, deja o sa fim la un anumit nivel de intimitate. De exemplu, cand o sa soseasca acea clipa de care sunt ingroziti toti barbatii*, nu ma voi dezbraca in fata unei straine. Si, cine stie, poate chiar o sa fiu in stare sa ingaim, cu vocea intretaiata, "Sper ca esti fericita. Uite, pana la urma s-a intors roata."
Metroul. Sursa ta zilnica de inedit. Cand te gandesti cate chestii am pierdut in toti anii in care am mers cu masina.
Zilele trecute am vazut un nene spunand rugaciuni in metrou. Cersind, vreau sa spun, nu se ruga degeaba. In schimb, se ruga de pomana. Hehe, v-ati prins? Ma rog, chestia e ca nenea asta avea barba mai mare ca mine. Si m-am gandit uite, ce ratare, ar fi putut sa isi lase si plete si sa mearga pe filiera "Jesus impersonator". Din pacate era prea scund, asa ca probabil lucrurile vor ramane asa cum sunt. Sau poate, cine stie, o sa se apuce de munca.
Tot in metrou am vazut o gagica echipata cu un rucsac branduit cu Axe. Ironia este atat de mare, pe atat de multe niveluri, ca nici nu stiu de unde sa incep.
Tot in metrou, un panou cu reclama pentru Bee Movie (apropo, nu mai e nici Seinfeld ce a fost). Reclama ne anunta, intre altele, ca filmul vine "de la creatorii filmelor Shreck and Madagascar". De asta e bine sa fii atent la detalii. Ce pot sa zic, m-ati convins and o sa ma duc sa il vad.
Tot in metrou, panou cu ceva campanie de constientizare: "Anticonceptionalele nu ingrasa. Mancarea da." Va iubesc! Era si momentul sa puna cineva punctul pe i. Sa vedem ce scuza o sa mai gaseasca acuma! Nu stiu cine e in spatele campaniei, dar daca bagati si ceva cu "Daca faci felatie nu inseamna ca esti curva. Ca nu te platesc." va imbat!
Am o colega noua. Atata, doar va informam, pe cei care nu stiti. Sefii mei stiu deja, deci probabil nu e nevoie sa citeasca si randurile astea.
In incheiere, un sfat de viata: Nu lasati pe nimeni sa va faca niciun fel de cont pe internet. Indiferent ca e vorba de conturi pe siteuri, conturi de mail, diferite conturi de inregistrare, conturi de achizitie…e mai bine sa le faceti voi. Stiti intrebarea aia de siguranta, care se stabileste la crearea contului? Daca va face altcineva contul intrebarea va avea de-a face, invariabil, cu cineva care suge ceva.
Painkiller
_______________________________________________
* Generalizarea "toti barbatii" a fost folosita strict in scopuri stilistice. In spiritul abandonarii prejudecatilor, recunosc dreptul unor barbati de a anticipa cu placere tuseul rectal. In special daca, din diverse motive, caciula aia cu cozoroc nu are efectul scontat.
"Imi pare rau, dar dupa ce va luam sange va trebui sa mergeti alaturi, pentru un examen de prostata".
"Vai, nu va faceti probleme, e placerea mea!"
Painkiller, imparatul magiei de culoarea vodcii, va prezice anul 2008!
Joi, Ianuarie 24th, 2008(Suna mai bine "Tatal Painkiller…", dar ma feresc si eu cat pot.)
La ulti ani, lumeo! Sper ca v-ati distrat si ati chefuit; daca incepeti cat de cat sa va reveniti din mahmureala atunci totul e in regula.
Eu personal va doresc un an mai bun ca ala care s-a incheiat. E greu, desigur, sa iti dai seama cum va fi anul care tocmai a inceput, dar sa incercam sa vedem daca nu ne putem orienta in functie de anumite chestii de la sfarsitul lui 2007 si inceputul lui 2008.
In primul si in primul rand, cica iti poti da seama daca anul va fi manos in functie de intensitatea iernii. Daca o fi adevarat, anul asta ne indestulam ca niciodata! In aluni vor creste direct table enorme de ciocolata, pe campiile patriei combinele vor secera lanuri de baghete frantuzesti iar in toiul verii valurile vor impinge incetisor, spre plaja, navete cu bere din cea mai pura apa de ghetar. Cum stiu asta? Pai fratilor, tocmai am trecut prin cea mai grea iarna cunoscuta vreodata de acest popor muncitor si ospitalier! In primul rand, din cer a cazut zapada! A fost groaznic, cam ca in Iarna lui George Cosbuc, cu "cate un fulg", dar de cel putin zece ori mai rau!
Ca sa agraveze si mai mult situatia, aceasta zapada a ramas, in ciuda tuturor pronosticurilor, aproximativ in locul in care a cazut. Si de aceea toti cetatenii Romaniei au fost siliti sa se ridice o data la zece minute din patuturi, sa se uite pe geam la masinile troienite in parcari si sa sune la primarie, politie si la toate televiziunile cu acoperire nationala. Si pe buna dreptate! Ce, noi nu suntem ministri sau deputati, sa avem nevoie de bulevarde deszapezite. Noi nu locuim in Piata Victoriei, asa ca primaria sa faca bine si sa trimita un utilaj si in fundatura noastra! Grozavia nu s-a oprit, bineinteles, aici. Pentru ca zapada asta s-a intarit, s-a transformat in gheata. (Cum naiba s-o fi intamplat asta, la doar -10 grade, nu a fost nimeni in stare sa isi explice). Si pe gheata, nu-i asa, exista riscul de a aluneca. Zeci de mii de romani au fost in pericol de a-si rupe noada in urma cazaturilor pe gheata. Din fericire, majoritatea s-au urcat in masini. Mai ales ca erau echipate cu anvelope de vara, iar daca astea reusesc sa faca fata vara, iarna este floare la ureche!
Alta chestie pe care o prevesteste iarna asta e ca in 2008 vom fi mult mai informati. Serios, nu se va mai petrece picior de viol, urma de sinucidere si nici pic de implant de silicoane fara ca cetateanul sa afle. Televiziunile sunt dotate cu echipamente tot mai performante; ai naibii au reusit sa ajunga cu carele de filmare pe ultima gura de rai din coltul tarii, unde stateau oamenii aia, saracii, inzapeziti de patru zile. Pai de acuma nici nu mai chemam politia daca se intampla ceva, chemam direct Realitatea TV. Unu la mana ca fac ei cumva si zboara peste zapada si doi la mana ca filmeaza direct toata tarasenia, nu mai e pe urma nevoie sa dai declaratii si sa te obosesti semnandu-le.
Un alt lucru de care vom avea parte in 2008 va fi dreptatea. Stiti faza aia cu "unde esti tu, Tepes-Doamne…"? Nu mai avem nevoie de niciun Tepes (ce naiba, tepe dau toti romanii). De acuma, care va fi prins cu fofarlica va fi spanzurat. E adevarat, ca in cazul oricarui sistem proaspat implementat, exista si victime colaterale. In speta, Mos Craciun. Iarna asta oriunde te uitai, vedeai un Mos Craciun spanzurat pe undeva. L-or fi prins astia strecurandu-se pe horn si au presupus ca a venit sa dea cu jula. Mosi spanzurati de balcoane, Mosi pe la ferestre, Mosi pe hornuri, Mosi atarnati de rafturi si pereti (deh, daca nu ai semineu, improvizezi). Stau si ma intreb daca a mai folosit careva globuri pentru bradul de Craciun – as tinde sa cred ca de fiecare craca era atarnat cate un Mos mititel, cu limba de un cot.
Booon. O alta veste imbucuratoare – anul asta se pun bazele unui viitor prosper pentru tarisoara noastra. E adevarat, prosperitatea asta nu se va face simtita chiar in 2008, decat, poate, pentru vanzatorii de scutece. Asa e, vorbesc despre copii, aceste minunate giuvaeruri, acesti lauri care incununeaza o existenta si, ocazional, aceste surprize neplacute, "ca mai bine ma duceam naibii si inchiriam un film porno" . Da, anul asta se anunta abundent in sarcini. Nu din alea de la sefi, ci din alea care se lasa cu pensie alimentara. In iarna asta am aflat despre o droaie de femei care au ramas insarcinate (nu va faceti probleme, sunt in afara oricarei banuieli, cuvintele de mai sus erau doar o gluma). Peste vreo 20 de ani vor exista atat de multi romani in putere incat este inevitabil ca unii dintre ei sa se apuce sa mai si munceasca. Economia este salvata!
Ma rog, chestia asta ma face sa imi pun doua intrebari. Prima, chiar nu mai dau astia nimic interesant la televizor? Nu mai joaca nimeni table in tara noastra? Pai de aia nu a iesit nici dracu sa sape in zapada, ca se jucau toti de-a barza! A doua intrebare – de ce atunci cand o femeie anunta ca e insarcinata, se repede toata lumea sa ii spuna "felicitari"? Pe bune, care e meritul ei? Ca a rezistat pana la capatul celor 3 minute? Ca a luat o aspirina pentru nenorocita aia de migrena? Ca are obiceiul ca, atunci cand bea nitel prea multa sampanie, sa adoarma pe spate?
Alt lucru misto in 2008 – vom avea parte, in sfarsit, de publicitate care sa spuna lucrurilor pe nume. Si, in aplauzele publicului, as vrea sa laud si sa recunosc drept deschizatori de drumuri pe oamenii minunati care se ocupa de iaurturile Activia. Destul cu formularile obscure, gen "activ in interior", "ma simt balonata". Ultimul briliant din seria lor de spoturi TV prezinta niste romance tipice (ma rog, niste cascadorite care joaca rolul unor romance tipice, pentru ca romancele nu ar fi incaput toate trei in cadru). Care romance tipice ar vrea sa barfeasca, saracele, dar nu pot din cauza Sarbatorilor. Da, pentru ca de Sarbatori s-au indopat ca vacile, cu sarmale, mici pe partia de ski si cozonaci nu-mai-stiu-unde. Iar acuma, vezi bine, sunt balonate! Una din gagici vine cu solutia, explicata pe indelete si in voice-over: Daca ai bagat in tine prea multe lucruri ca sa mai poti sa le scoti pe o gaura atat de mica, ia un Activia ca sa nu pleznesti, feri-doamne! Si asa o sa poti supravietui ca sa te mai indopi si in anul care vine. (ma iertati ca nu reproduc exact, da’ nu am auzit chiar totul. Am ramas cu gura cascata in asa hal ca imi tiuiau urechile). Victoria elocventei!
Ca tot vorbim de reclame, va povesteam io ceva mai devreme despre o reclama maiastra pentru i-mode de la Cosmote. E, am fost, se pare, atat de marcat de partea cu "unic, la fel ca tine" incat nu am stat sa mai citesc si restul. pana astazi. Cand, ati ghicit, l-am citit. "Toata multimedia pe care o doresti". Care apelati la serviciul asta luati-mi si mie, va rog io, niste multimedie. O juma’ de kil, nu mai mult. Nu de alta, dar mi s-a terminat lavabila si incerc sa fac si eu dormitorul ceva mai imbietor.
Asa, inapoi la previziunile mele. 2008 nu va aduce sinceritate doar in reclame, ci si in relatiile de afaceri. De exemplu, zilele trecute a venit pe la mine pe la birou un nene in scopul de a prezenta o anumita publicatie. Nenii astia, de obicei, au suflete de artisti, carora le displace realitatea nuda si o mai infloresc si ei, pe ici-pe colo. Nenea asta, in schimb, nu s-a ascuns pe dupa deget si a spus direct "publicatia noastra are un target asa, mai high". Ce poti sa ii raspunzi, decat, eventual, "holy smokes!"?
Iarasi o veste imbucuratoare – romancele incep sa devina mai deschise intr-ale sexului. Incep, cum sa zic eu, sa experimenteze, sa exploreze noi domenii cu potential erotic, sa combine senzatiile. Mi-am dat seama de asta multumita unei colege. Care colega isi aduce mancare de acasa, ca o adevarata gospodina. Mancare pe care o aduce, evident, in cate o sacosica sau plasuta. Ei bine, intr-o zi colega asta apare cu pachetelul pus frumos intr-o punga de la I. D. Sarrieri. Ceea ce poate insemna trei lucruri. Primul, ca romancele invata sa faca loc placerilor gustului in viata lor sexuala. Sa o condimenteze nitel, daca vreti. Al doilea, ca in cazul unei confuzii nefericite, sotul colegei a plecat la serviciu cu o cutie Tupperware care continea o pereche de chilotei. Al treilea, ca Sarrieri ar trebui sa foloseasca un nou slogan: "Iti lasa gura apa".
Cam astea sunt previziunile celebrului Painkiller, fiul parintilor sai si vorbitorul cu spiritele dar si cu bauturile mai slabe, pentru anul 2008. Doritoarele de pronosticuri mai detaliate ma pot contacta pentru o programare, urmand sa isi afle viitorul apropiat prin intermediul artei pierdute a cititului intre sani.
In incheiere, va las cu cea mai tare gluma de pe anul asta, gluma care ii apartine unei colege. Maritate. Stateam noi de vorba si discutia a ajuns, cumva, la stirea care a facut valva acum ceva timp, cum ca romanii ar fi pe locul doi in clasamentul international al dimensiunii penisului. Da, locul doi din frunte. Ce credeti ca a zis colega in momentul in care a aflat aceasta veste imbucuratoare? "Aoleo, adica ce, numai eu am avut ghinion?!".
Ca o continuare, am aflat ulterior ca acest clasament a fost facut pe baza prezervativelor vandute de Durex. Ceea ce, ma tem, inseamna ca rezultatele nu sunt deloc elocvente. Vorbim de romani, ce naiba. Romanul ia prezervativul care e la reducere, nu sta sa se uite la dimensiuni. Ce daca e nitel mai larg, nu poate sa bage pe margini cateva fasii de ziar, ca sa nu mai falfaie?
Evident, mai exista o posibila interpretare. V-am zis de femeile insarcinate care au aparut ca ciupercile dupa ploaie. Ei bine, parintii acelor copii au scula mica. Pentru ca aia mai dotati au purtat prezervative, n-ati vazut statisticile?
Cu acestea va las si va urez, in spiritul celor de mai sus,
Pofta buna!
Painkiller
De sezon
Joi, Decembrie 20th, 2007Si uite asa anul se apropie de sfarsit, parca lumea incepe sa se imbuneze nitel cu gandul la sarmale si tuici fierte, in jurul nostru incepem sa mai zarim cate o minune marunta, orasul e plin de miros de cozonaci si intalnesti la tot pasul campioni cu cauciucuri de vara, infipti in copaci…. sezonul sarbatorilor, ce mai!
Uite exemplu de minune: tineti minte cum Miron Cozma a fost liber o zi, gratiat fiind de tatuca Iliescu, inainte de a fi bagat iar in puscarie? Ei bine, in acea singura zi, omul si-a gasit gagica! Am citit undeva (nu reusesc de nicio culoare sa gasesc linkul, va trebuie sa ma credeti pe cuvant) ca dupa recenta eliberare Miron Cozma s-a dus cu iubita sa, cunoscuta in perioada gratierii, intr-o vila din Voluntari. Alte detalii despre ce au facut acolo nu se dadeau. Va dati seama ce chestie? Omul e zeul meu! Vorba aia, fost puscarias si, cat ai pocni din degete, si-a facut gagica! Daca aflu ca nici macar nu a imbatat-o inainte sa o agate imi pun icoana cu el in casa!
O alta mica stire menita sa iti incalzeasca inima: Andreea Raicu castiga 15.000 de euro pe luna. Nu e frumos? Sa o iei de nevasta, nu alta. O veste buna in plus, Andreea e cuplata cu betivul ala. Ceea ce este un avantaj pentru ca, fiind obisnuita, tranzitia o sa fie mai usoara, de la Chirila la mine.
O urare foarte populara, anul asta, e "Lasa spiritul Craciunului sa-ti intre in casa". Ei bine, nu. Eu nu mai am nevoie, mi-ajung Miron Cozma si Andreea Raicu. Plus ca ar fi si prea previzibil. De aceea daca vedeti, intr-o zi, un Mos Craciun adormit intr-o scara de bloc, rezemat de un toc de usa ei bine, aia este usa mea. Ma rog, e posibil sa fiu chiar eu, venit de la ceva petrecere de sezon.
Ca admirator al trupei Jukebox, ii ascult pe baietii aia de mult timp, inca de pe cand cantau in Cotton Club. Ei bine, un moment interesant a fost cand l-am vazut pe Alex Vasilache, solistul, venit pe la mine pe la serviciu. Moment in care am stat, m-am uitat nitel la el si am trecut mai departe. Motivul? Simplu: mi-am dat seama ca in toti anii astia nu l-am vazut niciodata treaz. Eu, nu el. Si era stupid sa ma duc la ceva avocat sau contabil si sa-i spun "ba, multumesc pentru toate momentele in care m-am simtit bine".
Dupa ce am povestit cate ceva despre fotbal si pasiuni conexe, prietena mea (nu mai spun actuala ca cica da prost) mi-a reprosat ca nu am zis si eu ceva frumos de ea. Drept pentru care, daca isi inchipuie cineva ca ma vad cu nasoale si/sau proaste, sa stiti ca va inselati. Nu am mai tras o asemenea betie haaat, de mult timp. ce mai incolo-incoace, este o faptura minunata. Daca avea si salariu de 15.000 de euro cine stie, poate chiar aveam un viitor impreuna.
Poate v-am mai zis – la nasterea mea ursitoarele s-au concentrat, pare-se, pe frumusete, inteligenta, umor, farmec general si asa mai departe; motiv pentru care au trecut cu vederea maruntisuri cum ar fi organizarea si ordinea. Ca urmare, prin toata casa mea sunt imprastiate tot soiul de biletele pe colturi de hartie sau post-it-uri, bani (cam rar, ca sa fiu sincer), carti de vizita, chei, facturi, brichete, discuri, chitante si ce va mai trece prin cap. menajera mea nu are habar unde sa puna toate chestiile astea, asa ca le pune in cate o cutie mai mare si ma anunta ca le-a strans pe toate acolo, eu urmand sa le iau si sa le pun pe fiecare la locul ei. Pe cale de consecinta, detin in prezent patru cutii cu asemenea maruntisuri. Toate pline. Daca imi luati ceva de Craciun aveti grija sa fie intr-un ambalaj incapator.
Ca tot veni vorba de Craciun – asta este, intr-adevar, cea mai fericita perioada a anului. Nu atat pentru faptul ca primesti cadouri de pe la toti colaboratorii, cat pentru faptul ca acesti colaboratori nu au inspiratie, timp sau pur si simplu chef sa se chinuie cu cumparaturile, alegand in general solutia cea mai simpla. Si cum sa nu fii fericit intre atatea sticle?
In incheiere, sper ca anul care se incheie a fost suficient de plin de betii ca sa nu va mai aduceti aminte mare lucru din el. Si va doresc un nou an plin de distractie si buna-dispozitie.
Painkiller
P.S. Cat despre cititoarele bogate care isi doresc, pentru noul an, o relatie de iubire sincera si respect reciproc, drop me a line.
De sezon
Joi, Decembrie 20th, 2007Si uite asa anul se apropie de sfarsit, parca lumea incepe sa se imbuneze nitel cu gandul la sarmale si tuici fierte, in jurul nostru incepem sa mai zarim cate o minune marunta, orasul e plin de miros de cozonaci si intalnesti la tot pasul campioni cu cauciucuri de vara, infipti in copaci…. sezonul sarbatorilor, ce mai!
Uite exemplu de minune: tineti minte cum Miron Cozma a fost liber o zi, gratiat fiind de tatuca Iliescu, inainte de a fi bagat iar in puscarie? Ei bine, in acea singura zi, omul si-a gasit gagica! Am citit undeva (nu reusesc de nicio culoare sa gasesc linkul, va trebuie sa ma credeti pe cuvant) ca dupa recenta eliberare Miron Cozma s-a dus cu iubita sa, cunoscuta in perioada gratierii, intr-o vila din Voluntari. Alte detalii despre ce au facut acolo nu se dadeau. Va dati seama ce chestie? Omul e zeul meu! Vorba aia, fost puscarias si, cat ai pocni din degete, si-a facut gagica! Daca aflu ca nici macar nu a imbatat-o inainte sa o agate imi pun icoana cu el in casa!
O alta mica stire menita sa iti incalzeasca inima: Andreea Raicu castiga 15.000 de euro pe luna. Nu e frumos? Sa o iei de nevasta, nu alta. O veste buna in plus, Andreea e cuplata cu betivul ala. Ceea ce este un avantaj pentru ca, fiind obisnuita, tranzitia o sa fie mai usoara, de la Chirila la mine.
O urare foarte populara, anul asta, e "Lasa spiritul Craciunului sa-ti intre in casa". Ei bine, nu. Eu nu mai am nevoie, mi-ajung Miron Cozma si Andreea Raicu. Plus ca ar fi si prea previzibil. De aceea daca vedeti, intr-o zi, un Mos Craciun adormit intr-o scara de bloc, rezemat de un toc de usa ei bine, aia este usa mea. Ma rog, e posibil sa fiu chiar eu, venit de la ceva petrecere de sezon.
Ca admirator al trupei Jukebox, ii ascult pe baietii aia de mult timp, inca de pe cand cantau in Cotton Club. Ei bine, un moment interesant a fost cand l-am vazut pe Alex Vasilache, solistul, venit pe la mine pe la serviciu. Moment in care am stat, m-am uitat nitel la el si am trecut mai departe. Motivul? Simplu: mi-am dat seama ca in toti anii astia nu l-am vazut niciodata treaz. Eu, nu el. Si era stupid sa ma duc la ceva avocat sau contabil si sa-i spun "ba, multumesc pentru toate momentele in care m-am simtit bine".
Dupa ce am povestit cate ceva despre fotbal si pasiuni conexe, prietena mea (nu mai spun actuala ca cica da prost) mi-a reprosat ca nu am zis si eu ceva frumos de ea. Drept pentru care, daca isi inchipuie cineva ca ma vad cu nasoale si/sau proaste, sa stiti ca va inselati. Nu am mai tras o asemenea betie haaat, de mult timp. ce mai incolo-incoace, este o faptura minunata. Daca avea si salariu de 15.000 de euro cine stie, poate chiar aveam un viitor impreuna.
Poate v-am mai zis – la nasterea mea ursitoarele s-au concentrat, pare-se, pe frumusete, inteligenta, umor, farmec general si asa mai departe; motiv pentru care au trecut cu vederea maruntisuri cum ar fi organizarea si ordinea. Ca urmare, prin toata casa mea sunt imprastiate tot soiul de biletele pe colturi de hartie sau post-it-uri, bani (cam rar, ca sa fiu sincer), carti de vizita, chei, facturi, brichete, discuri, chitante si ce va mai trece prin cap. menajera mea nu are habar unde sa puna toate chestiile astea, asa ca le pune in cate o cutie mai mare si ma anunta ca le-a strans pe toate acolo, eu urmand sa le iau si sa le pun pe fiecare la locul ei. Pe cale de consecinta, detin in prezent patru cutii cu asemenea maruntisuri. Toate pline. Daca imi luati ceva de Craciun aveti grija sa fie intr-un ambalaj incapator.
Ca tot veni vorba de Craciun – asta este, intr-adevar, cea mai fericita perioada a anului. Nu atat pentru faptul ca primesti cadouri de pe la toti colaboratorii, cat pentru faptul ca acesti colaboratori nu au inspiratie, timp sau pur si simplu chef sa se chinuie cu cumparaturile, alegand in general solutia cea mai simpla. Si cum sa nu fii fericit intre atatea sticle?
In incheiere, sper ca anul care se incheie a fost suficient de plin de betii ca sa nu va mai aduceti aminte mare lucru din el. Si va doresc un nou an plin de distractie si buna-dispozitie.
Painkiller
P.S. Cat despre cititoarele bogate care isi doresc, pentru noul an, o relatie de iubire sincera si respect reciproc, drop me a line.
