fir-in-patru

O serie de circumstante fericite m-au purtat, zilele trecute, prin sex-shop-urile
bucurestene. Mai putin ala de pe Victoriei, ca puslamalele il tineau inchis.

Intru marirea fondului comun de cunostinte generale o sa va impartasesc, in generozitatea
mea, cateva impresii. (evident ca ma astept la bere pe chestia asta. Treaba cu
generozitatea e doar asa, ca da bine).

In primul rand, mi-a fost intarita parerea cum ca oamenii aia habar nu au de
prezentare. Si, intre noi fie vorba, nici la treaba cu diversitatea nu stau senzational.
Sa ne intelegem, eu sunt foarte sigur de sexualitatea mea, dar tot m-am simtit
inconfortabil intr-o camera cu penisuri de cauciuc pe toti peretii. In plus, vanzatorii
erau, fara exceptie, niste tineri cu un aer dubios. Genu’ ala de oameni pe care
daca ii vezi salutand-o pe fata ta adolescenta o trimiti sa locuiasca la bunici,
pe malul garlei. Io nu judec (decat blondele) dupa aparente, dar tot nu mi-a picat
bine sa ma intrebe oamenii aia “buna ziua, ce ati dori?” Pai sa vedem, ce ar fi
sa incepem CU O VANZATOARE?!!!!!

Ca tot veni vorba de aparente, exista in orasul asta o batranica, posesoare de
sacosa in carouri, care sigur isi aminteste de mine. Pentru ca se intampla sa
treaca pe langa usa magazinului, cugetand la moravurile scandaloase din ziua de
azi (sau poate la cat ar costa o Viagra pentru mosul ei, eu stiu?!?!), cand a
iesit in nasul ei, din zisul magazin, un tanar aratos, imbracat la patru ace,
cu un ranjet amabil pe fata. Desi ras in cap si cu cioc, pe fata i se citea o
adanca bunatatea sufleteasca. In plus, era tocmai una din zilele in care mi-a
iesit un nod de cravata impecabil. Jur ca daca aveam palarie o ridicam in fata
ei; asa a trebuit sa ma rezum la a-i face cu ochiul. Ah, inca un strop de bucurie
impartit celor din jur.

Ziceam, deci, ca oferta e teribil de limitata. Io ma dusesem acolo cu un scop
clar, ba chiar nitel nobil: o perehe de catuse. Lucru absolut lipsit de originalitate.
Stiu asta pentru ca stocurile erau epuizate. Parca vad ca acum toata lumea tine,
pe mileul de pe televizor, o pereche de catuse. In locul pozei cu Isus sau a bibeloului
cu pustiul care face pipi. Daca stau si ma gandesc bine, la pariu ca sunt pastrate
in tipla originala, sa nu se toceasca otelul.

In fine, vazand oamenii aia ce dezamagit sunt ca n-am gasit catuse, le-a dat
prin cap sa ma intrebe daca nu doresc altceva. Asta intr-o camera cu peretii tapetati
cu penisuri. Am jurat, demult, ca singurul penis pe care il voi atinge in viata
va fi cel din dotare. Dar am fost tentat sa iau unul din exponate si sa le dau
cateva dupa ceafa.

O alta observatie interesanta e ca magazinele astea dispun de (si ofera cu larghete)
o gama completa de pungi de plastic de diverse marimi, in functie de cumparaturi.
Plastic transparent, ca sa fiu mai precis. Io unul n-am avut nici o problema,
dat fiind ca transportam niste catuse. Daca se sesiza vreo domnisoara draguta
cel mult se isca un joc de-a hotii si vardistii. Daca se sesiza vreo domnisoara
mai putin draguta (lasa, oricum sufletul conteaza), o legam cu respectivele catuse
de un copac nevinovat si o stergeam de acolo.

Una peste alta nu s-a sesizat nimeni, sau n-am sesizat eu. Dar ma intreb ce face
vreo doamna sau, Doamne-fereste, un domn (hei, cine-s eu sa ii judec?) care tocmai
a cumparat un penis de 30 de centimetri, fosforescent? Sacosa de baterii o mai
explici cumva, dar de ala ce poti sa mai zici? ca l-ai luat sa-ti desfunzi veceul?

In sfarsit, cea mai importanta concluzie la care am ajuns a fost ca si politistii
au suflet. Pe care au o piatra. Pentru ca un nene, care se pregatea de o cearta
pe neoriginalul subiect al parcarii ilegale, a renuntat la discutie cand a vazut
de unde ies. Si aici ma intreb: de unde anume si-au cumparat politstii bastoanele
alea?!

Painkiller